IMP'UNE, imp'un, vb. III. 1. Tranz. A face ca o idee, o măsură, o directivă etc. să fie acceptate si urmate; a face necesară îndeplinirea unei acţiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga. 2. Intranz. A insufla cuiva respect, stimă. ♦ Tranz. A face ca cineva să devină respectat, stimat sau temut. ♦ Refl. A căpăta prestigiu, a se afirma; a învinge, a birui. 3. Tranz. A supune pe cineva unui impozit. - Din lat. imponere (refăcut după pune; cu sensuri după fr. imposer).
Sursă : DEX'98 (14086)  - gall

IMP'UNE vb. 1. (înv. si reg.) a supune. (Îl ~ la un impozit de ...) 2. v. impulsiona. 3. v. trebui. 4. v. ne-cesita. 5. v. afirma. 6. a dicta. (El a ~ condiţiile.)
Sursă : Sinonime (187452)  - siveco

imp'une vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. imp'un; conj. prez. 3 sg. si pl. imp'ună; ger. impunând
Sursă : DOR (252749)  - siveco

A SE IMP'UNE mă imp'un intranz. 1) (despre persoane) A se manifesta în mod deosebit; a se remarca; a se distinge; a străluci; a bria; a se evidenţia; a excela; a se afirma. 2) (despre sarcini, obligaţii etc.) A aparţine în mod firesc; a incumba; a reveni; a se cuveni; a se cădea. /<fr. imposer
Sursă : NODEX (338287)  - siveco

A IMP'UNE imp'un 1. tranz. 1) (idei, măsuri, sarcini, obligaţii etc.) A prezenta (în mod autoritar) spre acceptare obligatorie si necondiţionată. 2) (persoane) A pune cu forţa (să facă ceva); a sili; a obliga; a constrânge; a forţa. 3) (persoane) A supune unei obligaţii de plată. 4) (persoane) A face să se impună. 2. intranz. A inspira stimă datorită calităţilor inerente. /<fr. imposer
Sursă : NODEX (338286)  - siveco